Zona cunoscuta mai tarziu sub denumirea Segarcea a fost locuita din cele mai vechi timpuri dovada fiind descoperirile arheologice a asezarile geto dacice si apoi daco romane, precum si cele care arata continuitatea locuirii acestor tinuturi. Anterior acestei denumiri locul era cunoscut ca Plaiu’ cu Vii aratand astfel una dintre principalele indeletniciri ale locuitorilor.

Cultivarea vitei de viei in scopul obtinerii vinurilor de calitate la Segarcea este descrisa intr-un document de la 1700 al fratelui domnitorului Serban Cantacuzino care considera Segarcea un important centru viticol atat ca intindere cat si din punct de vedere al calitatii vinurilor obtinute aici.

Catre sfarsitul secolului 18 apar informatii privind comertul cu vinuri din acest areal, insemnari care aduc o dovada in plus despre calitatea vinurilor obtinute aici precum si a cantitatilor mari de vin obtinute din suprafete mari cultivate.

Importanta Mosiei de la Segarcea este aratata si de faptul ca de-a lungul timpului a fost in proprietatea unora dintre cei mai importanti domnitori ai Tarii Romanesti, care au mostenit-o,sau  cumparat-o de la urmasii predecesorilor sai.

Astfel dupa anul 1415 cand se afla in proprietatea unuia dintre apropiatii domnitorului Mircea cel Batran, a fost cumparata de domnitorul Radu Paisie, lasata mostenire de acesta Voievodului  Patrascu ce Bun, care la randul sau o lasa mostenire fiicei sale Jupanita Maria.

Ulterior mosia ajunge si in proprietatea Voievodului Mihai Viteazul care ii da titulatura de Sat Domnesc. Din aceasta achizitie se observa atasamentul Domnitorului fata de aceasta Mosie carea a apartinut tatalui sau (Mihai Viteazul fiind fratele vitreg al Jupanitei Maria, fiul lui Patrascu cel Bun) si care fusese instainata de urmasii acestuia.

Odata cu achizitia Satului Domnesc Domnitorul Mihai Viteazul fortifica Manastirea Segarcea pentru a oferi un loc de popas calatorilor pe drumul Sarii precum si pentru a adaposti populatia in timpul navalirilor Otomane.

Pana in anul 1614 cand domnitorul Radu Mihnea daruieste satul Segarcea Patriarhiei Alexandriei, Mosia s-a mai aflat in proprietatea domnitorului Radu Serban.

La 1864 odata cu secularizarea averilor manastiresti satul Segarcea devine proprietatea a  411 familii, o parte a fostei Mosii ramanand in proprietatea statului  care sunt inglobate ulterior in IAS Segarcea.

Filoxera a distrus in totalitatea viile din Segarcea in 3 ani incepand cu 1894. La 1904 s-a inceput replantarea vitei de vie, pentru ca in 1914 sa se ajunga la aproximativ 321 ha. In 1940 inainte de izbucnirea razboiului se ajunsese la la o suprafata de peste 500 de ha plantata cu vii.

Pentru rentabilizarea culturii de vie la 1937 se infiinteaza o societate cooperativa sub denumirea Podgoria Segarcea in cadrul careia cei 29 de podgoreni membri  lucreaza via, vinifica si comercializeaza vinul in comun.

Traditia cultivarii vitei de vie pentru obtinerea vinurilor de o inalta calitate pe aceste meleaguri,  ce dateaza dinainte de navalirile Otomane este continuata de compania noastra care are in proprietate o podgorie de 85 de ha in care obtinem struguri din soiurile Feteasca Alba, Feteasca Regala,Sauvignon Blanc, Tamaioasa Romaneasca, Merlot si Cabernet Sauvignon.

Conditii pedoclimatice

Solul

Sol cernoziomic cu portiuni calcaroase, primul strat este alcatuit din depuneri fluvio lacustre, pietrisuri, nisipuri si luturi, ce acopera depozite Levantine compuse din roci detritice, gresii, marne, argile.

Clima

Cu precipitatii medii de 500 mm Segarcea se gaseste sub media nationala, cu varfuri atinse in perioada Mai – Iunie fapt ce favorizeaza dezvoltarea vitei de viei aflata in perioadele de crestere intense si de inflorire.

Recoltarea

Cantitatile reduse de precipitatii din luna Iulie conduc la acumularea zaharului; minimele atinse toamna favorizeaza concentratia acestuia in struguri si permite recoltarea la maturitate deplina pentru obtinerea unor vinuri de inalta calitate.

Galerie foto